Artrita reactiva, Cauze, Factori de risc
Artritele reactive - Pro Sănătate
De asemenea, sunt descrise artritele reactive în cadrul maladiilor intestinale, cauzate de clostridii Clostridia difficile Clasificarea Artrita reactivă se clasifică în artrita reactivă urogenitală şi artrita reactivă enterogenă etiologicacută mai puţin de 6 lunicu evoluţie trenantă de la 6 până la 12 luni şi cronică mai mult de 12 luni artrita reactiva punct de vedere evolutiv.
Dacă variantele evolutive cu evoluţie trenantă şi cronică nu sunt asociate cu artrita reactiva clinic de reinfecţie şi la pacient se determină alte semne de spondiloartrită în special în caz de prezenţa antigenului HLA-B27, sacroileiteicel mai probabil, este necesar de schimbat diagnosticul etiologic către o spondiloartropatie nediferenţiată.
Criteriile diagnosticului pozitiv În prezent nu există criterii unanim acceptate de diagnostic pozitiv ale artritei reumatoide. Criteriile diagnostice, primite în Federaţia Rusă: Artritele reactive se referă la grupa spondiloartritelor; Pentru stabilirea diagnosticului de artrită reactivă, un rol esenţial are existenţa unei legături temporale cu infecţia intestinală sau urogenitală, cauzată de anumiţi germeni infecţioşi; Diagnosticul artritei reactive trebuie să fie confirmat prin datele de laborator despre infecţia cauzală suportată.
Criterii mari Artrita este necesar prezenţa a 2 sau mai multe caracteristice Asimetrică; Afectarea unui număr limitat de articulaţii mai puţin de 6preponderent a membrilor inferioare; Afectarea articulaţiilor membrilor inferioare.
Diagnosticul artritei reactive confirmate se stabileşte în baza prezenţei ambelor criterii majore şi criteriului minor corespunzător. Diagnosticul artritei reactive posibile este stabilit la tratamentul modern al osteoartritei a 2 criterii majore sau a primului criteriu major şi unui criteriu minor.
Analiza generală de urină Relativ des se determină proteinuria, microhematuria, leucocituria în cazul rezultatelor negative ale cercetării bacteriologice de urină.
Identificarea microorganismului cauzal Pentru determinarea prezenţei infecţiilor urogenitale se utilizează artrita reactiva moleculare şi biologice RPL şi depistarea imunoglobulinelor specifice către antigenii agenţilor infecţioşi IFA.
Materialul de studiu include frotiul din uretră şi din canalul cervical interpretarea rezultatelor este prezentată în compartimentul Andrologie şi Ginecologie. Determinarea prezenţei infecţiilor intestinale Salmonella spp, Vibrio spp, Shigella spp, Clostridium difficile, toxina B, Campylobacter spp.
Simptomele articulare
Prezenţa Yersinia enterocolitica artrita reactiva fi confirmată cu ajutorul PCR. Masele fecale reprezintă materialul de bază pentru investigaţie Investigaţiile imunologice: anticorpii antinucleari ANA şi factorul reumatoid lipsesc. Studiul genetic include testarea pentru status de purtător al antigenului HLA-B HLA-B27 este un factor-cheie, care predispune către dezvoltarea artritei reactive la pacienţii cu infecţii urogenitale şi care are un rol important în diagnosticul diferenţial al maladiilor autoimune.
Dacă antigenul HLA-B27 nu este depistat, atunci probabilitatea prezenţei spondiloartritei anchilozante sau sindromului Reiter la pacienţi este minoră, cu toate că nu exclude complet aceste patologii. Investigaţii suplimentare Investigarea lichidului sinovial.
Spre deosebire de artrita septică, micşorarea concentraţiei glucozei este rară. Library Categories.
