Tratamentul osteopeniei coloanei vertebrale, The importance of vertebral fracture assessment in postmenaupausal patients with osteopenia

Opţiunile terapeutice includ atât o abordare non farmacologică, cât şi o intervenţie terapeutică cu agenţi farmacologici. Pentru a indica peptide derivate de PTH este necesar un scor T mai mic sau egal cu -2,5 DS, la coloană sau şold şi cel puţin o fractură de fragilitate vertebrală moderat-severă.

La femei în postmenopauză, ca terapie de primă intenţie poate fi administrat şi raloxifenul. Alendronatul, risedronatul, ibandronatul şi zoledronatul au efect demonstrat în reducerea riscului de fracturi vertebrale recomandare A şi non­vertebrale în osteoporoza de postmenopauză recomandare A-B. Raloxifenul are efect demonstrat numai pe fracturile vertebrale recomandare A.

Alendronatul, risedronatul şi zoledronatul au indicaţie şi în osteoporoza bărbatului recomandare A-C. Hormonul paratiroidian şi teriparatidul sunt indicate în cazuri individualizate non-responsive la tratamentul cu antiresorbtive şi pacienţi cu risc crescut de fractură şi în tratamentul osteoporozei osteocondroza sacră vezi ghidul pentru osteoporoza cortizonică.

Denosumabul, cel mai nou agent antiresorbtiv, are evidenţe de reducere a riscului de fracturi vertebrale, non-vertebrale şi de şold recomandare A. Tratamente de a doua intenţie: Terapia estro-progestativă Calcitonina Analogi sintetici ai vitaminei D În tratamentul osteopeniei coloanei vertebrale de mecanismul de acţiune, cele două mari clase de medicamente utilizate în tratamentul osteoporozei sunt: agenţii antiresorbtivi, care blochează resorbţia osoasă prin inhibiţia activităţii osteoclastelor şi agenţii anabolici, care stimulează formarea osoasă îndepărtarea osteocondrozei primar asupra osteoblastelor.

Portofoliul nostru divers ne ajută să ne îndeplinim angajamentul față de sănătatea femeilor Căutare Theramex Ce este osteoporoza? Osteoporoza este o afecțiune cronică, care determină scăderea rezistenței osoase și are ca rezultat oase fragile cu risc crescut de fracturi. Unele persoane nu realizează că suferă de osteoporoză până în momentul în care o mișcare obișnuită precum statul în picioare sau mersul cauzează o fractură osoasă. Osteoporoza este o afecțiune care se menține întreaga durată a vieții și care poate fi gestionată, dar nu vindecată. Odată ce ați trecut prin menopauză, aveți un risc mai ridicat de a dezvolta osteoporoză, iar riscul de a suferi o fractură osoasă asociată crește odată cu înaintarea în vârstă.

Agenţii antiresorbtivi Bifosfonaţii Bifosfonaţii fac parte din terapia de primă intenţie în osteoporoza de postmenopauză. Bifosfonaţii utilizaţi în mod curent alendronat, risedronat, ibandronat, zoledronat inhibă resorbţia osoasă prin reducerea recrutării, diferenţierii şi activităţii osteoclastice şi creşterea apoptozei osteoclastelor; mecanismul molecular constă în reducerea izoprenilării proteinelor dependente de GTP.

Reducerea remodelării osoase duce la creştera duratei de viaţă a unităţii de remodelare şi implicit la creşterea gradului mineralizării secundare; acesta este cel mai probabil mecanism al creşterii progresive a DMO demonstrată în studiile clinice cu aceşti bifosfonaţi. Reacţiile adverse sunt în principal digestive după administrarea orală dispepsie, esofagită ; administraţi intravenos pot produce febră şi simptome pseudo-gripale.

Recent, s-au publicat observaţii care sugerează posibilitatea apariţiei necrozei de mandibulă la pacienţii trataţi cu bifosfonaţi. Incidenţa acestui sindrom este necunoscută încă, dar pare mai prevalent după administrarea intravenoasă de doze mari la pacienţii trataţi pentru complicaţii ale unei malignităţi.

Alendronatul A fost studiat extensiv în tratamentul osteoporozei. Un studiu de microradiografie cantitativă a demonstrat că efectul foarte osteoartrita articulațiilor costale al alendronatului de creştere a DMO este consecinţa creşterii duratei mineralizării secundare şi că de fapt bifosfonaţii, ca de altfel toţi agenţii antiresorbtivi, nu cresc masa osoasă ca atare.

Importanţa evaluării fracturilor vertebrale la pacientele postmenopauzale cu osteopenie

Efectele întreruperii terapiei cu alendronat au fost precizate recent, când unele studii au observat o reducere gradată a beneficiilor pe DMO şi pe markerii resorbţiei osoase. Risedronatul Două studii clinice controlate multicentrice au evaluat eficacitatea risedronatului în tratamentul osteoporozei de postmenopauză.

În plus, acest studiu a demonstrat că efectul antifractură al bifosfonaţilor se manifestă numai la pacientele cu osteoporoză diagnosticată cu DXAdar nu şi la cele selecţionate pe baza unor factori de risc clinici. Studiile cu risedronat oferă şi evidenţe solide în ce priveşte prezervarea microarhitecturii trabeculare şi a gradului normal de mineralizare după 5 ani de administrare.

În plus, studiile cu risedronat au oferit cele mai bune evidenţe pentru eficacitatea rapidă antifractură 6 luni vertebrală şi non-vertebrală, dintre medicaţiile antirezorbtive. Ca şi alendronatul, risedronatul a fost utilizat iniţial în administrare zilnică, după care s-a trecut la administrarea săptămânală a 35 mg. Deşi din studiile cu risedronat nu au fost excluse pacientele cu antecedente digestive superioare, reacţiile adverse rămân aceleaşi ca la alendronat.

In patients without a prior history of fragility fractures, a dual-energy X-ray absorptiometry DXA scan represents the gold standard for the diagnosis of osteo­­po­ro­sis, based upon the bone mineral density BMD. Although DXA is the gold standard method to assess the BMD, DXA has some important limitations especially in pa­­tients with vertebral fractures or degenerative spinal chan­­ges, where a low BMD corresponding to osteopenia does not exclude osteoporosis. The aim of this case report is to highlight that clinicians should not solely rely on the DXA scan. In these patients, additional information about the presence of vertebral fractures should be obtained with ra­dio­graphs of the spine for the diagnosis of osteoporosis. La pacientele fără istoric de fracturi, DXA reprezintă me­to­da de elecţie pentru diagnosticul osteo­po­rozei, pe baza den­si­tă­ţii minerale osoase DMO.

Ibandronatul Este primul bifosfonat care a demonstrat într-un studiu clinic controlat un efect antifractură vertebrală şi non-vertebrală paciente cu risc crescut prin administrare intermitentă. Se administrează în mod curent mg oral o dată pe lună, ceea ce produce creşteri ale DMO vertebrală şi şold mai mari decât în administrarea zilnică de 2,5 mg. Se poate administra intermitent la intervale mai mari, pe cale intravenoasă 3 mg la 3 lunipe baza echivalenţei efectului pe DMO cu doza zilnică.

Zoledronatul Un studiu clinic controlat, care a inclus de paciente cu osteoporoză de postmenopauză a evaluat eficacitatea şi siguranţa zoledronatului administrat anual, în doza de 5 mg iv.

De asemenea zoledronatul a scăzut riscul de fractură şi mortalitatea când a fost administrat la scurt timp după prima fractura de şold.

Osteoporoza coloanei vertebrale

Modulatori selectivi ai receptorului estrogenic SERM SERM sunt agenţi non hormonali care se leagă de receptorul estrogenic, având efecte agoniste pe os, metabolismul lipoproteinelor, antagoniste la nivelul sânului. În general este bine tolerat, ca efecte adverse sunt citate tromboembolismul venos, accentuarea tulburărilor vasomotorii, crampe musculare.

Agenţii anabolici Ranelatul de stronţiu Ranelatul de stronţiu este un agent terapeutic care constă din doi atomi de stronţiu stabil şi un miez organic acidul ranelic.

Studii in vivo pe modele experimentale de osteoporoză au relevat că ranelatul de stronţiu stimulează formarea osoasă şi reduce rezorbţia osoasă, inducând o decuplare pozitivă între formarea şi rezorbţia osoasă. Studii moderne de calitate osoasă tehnica nanoindentaţiei argumentează calitatea normală a osului format.

Programari LaurusMedical

De asemenea, stronţiul reduce riscul fracturilor vertebrale la pacientele fără fracturi vertebrale prevalente, precum şi la pacientele cu osteopenie. Un alt studiu clinic controlat a evaluat eficaciatea stronţiului, 2g pe zi timp de 3 ani, asupra riscului de fracturi non-vertebrale, inclusiv şoldul, humerusul, pelvisul, coaste, clavicule, radius distal.

Peptide derivate de parathormon PTHPTH Hormonul paratiroidian [] şi teriparatidul [] sunt peptide derivate din PTH care în administrare intermitentă au efect demonstrat în reducerea riscului de fracturi vertebrale şi non-vertebrale în osteoporoza de postmenopauză şi la bărbat recomandare A. În urmă cu câţiva ani, PTH sintetic teriparatide a fost primul agent anabolic aprobat de FDA pentru tratamentul osteoporozei de postmenopauză.

Spre deosebire de agenţii antiresorbtivi, PTH stimulează remodelarea osoasă prin creşterea formării osoase. Preparate, posologie: se administrează zilnic, s.

Ghid pentru diagnosticul si tratamentul osteoporozei de postmenopauza

Recomandarea curentă este că tratamentul cu PTH trebuie limitat persoanelor cu osteoporoză severă, iar durata tratamentului să nu depăşească 18 luni. În osteoporoza de postmenopauză expresia RANKL este crescută ca urmare a deficitului estrogenic ceea ce contribuie major la creşterea rezorbţiei osoase. Eficacitatea antifractură a fost evaluată într-un studiu clinic controlat de faza a 3 a care a inclus de femei cu osteoporoză de postmenopauză, care au fost tratate cu denosumab 60 mg subcutanat la 6 luni timp de 3 ani vs placebo.

1. Coloana vertebrală umană coloana vertebrală cervicală
2. One moment, please
3. Osteoporoza, boala oaselor fragile: Simptome, tratament, dieta | Bioclinica
4. Ghid pentru diagnosticul si tratamentul osteoporozei de postmenopauza – leocobo.es
5. Unguente puternice pentru articulații
6. Unguente pentru ameliorarea durerii pentru articulații
7. Tratamentul durerii la nivelul coloanei vertebrale toracice

Deşi profilul de siguranţă a fost similar cu placebo, medicaţia fiind nouă şi având tratamentul osteopeniei coloanei vertebrale vedere mecanismul de acţiune, unii experţi consideră că sunt necesare mai multe date de siguranţă pe termen lung. Terapia de a doua intenţie. Terapia estro-progestativă TEP Femeile în postmenopauză cu şi fără osteoporoză vor fi informate asupra riscurilor şi beneficiilor terapiei estro-progestative.

Femeile histerectomizate vor tratamentul osteopeniei coloanei vertebrale numai estrogeni, în timp ce femeile cu uterul intact vor primi atât estrogeni, cât şi progesteron în regim combinat, ciclic sau continuu, pentru a preveni riscul carcinomului endometrial.

Alte studii arată că estrogenii scad riscul fracturii de şold cu cca. Efectul este dependent de doză dar nu se menţine dupa oprirea terapiei, rata pierderii osoase revenind la nivelul de menopauză; nu s-a demonstrat că această pierdere este însoţită de creşterea riscului de fractură. Efectul estrogenilor pe os este mai semnificativ la femeile care încep TEP în primii cinci ani de menopauză.

Se consideră că Tratamentul osteopeniei coloanei vertebrale este o terapie de prevenţie de primă linie pentru femeile în post menopauză cu masă osoasă scăzută şi la femeile cu vârsta de instalare a menopauzei sub tratamentul osteopeniei coloanei vertebrale ani.

Este important de subliniat că, spre deosebire de bifosfonaţi, estrogenii au demonstrat reducerea riscului de fracturi non-vertebrale inclusiv de şold la paciente cu risc scazut. Acest din urmă studiu a determinat reducerea utilizării terapiei estro-progestative în osteoporoza de postmenopauză, mai ales din cauza riscului neaşteptat al bolilor cardiovasculare. În prezent se utilizează doze foarte mici de estrogeni oral şi transdermic care produc o stimulare minimă mamară şi endometrială, dar ale căror efecte asupra bolilor cardiovasculare şi a riscului de fractură nu au fost încă evaluate; totuşi efectele de reducere a remodelării şi prezervarea masei osoase au fost demonstrate.

Calcitonina Calcitonina în doze farmacologice inhibă activitatea osteoclastică acţionând ca un agent antiresorbtiv. Poate fi administrată subcutanat sau intramuscular toleranţă scazută: greaţă, flush facial, diaree şi intranazal cu efecte secundare minime.

Mihaela Moise Medic specialist Medicina interna Osteoporoza este caracterizata prin reducerea paralela a mineralelor osoase si matricei osoase astfel incat osul este in cantitate scazuta, dar cu o compozitie normala procentual. In orice moment, densitatea osoasa depinde atat de varful densitatii osoase atins pe parcursul dezvoltarii, cat si de pierderea osoasa ulterioara din perioada adulta. Astfel osteopenia poate fi consecinta cresterii osoase pubertare deficiente, a pierderii osoase accelerate in viata adulta sau a ambelor mecanisme. Factorii care influenteaza masa osoasa maxima sunt : sexul : barbatii au densitate osoasa mai mare decat femeile rasa : negrii au densitate osoasa mai mare decat albii factorii genetici : densitate osoasa mai redusa la fiicele femeilor cu osteoporoza concordanta mai mare la gemenii monozigoti corelatii cu gena receptorului vitaminei D in studiu steroizii gonadali : deficit de estrogeni hormonul de crestere momentul instalarii pubertatii : barbatii cu antecedente de pubertate constitutional intarziata si femeile cu menarha intarziata au risc mai mare pentru aparitia osteoporozei aportul exogen de calciu : suplimentarea moderata de calciu in perioada prepubertara amplifica cresterea osoasa Cauzele pierderii osoase la adult Fiziologice : dupa ce varful densitati osoase este atins, densitatea osoasa ramane stabila cativa ani, apoi descreste. La femei pierderea osoasa incepe inaintea menopauzei si intre 20 - 40 tratamentul osteopeniei coloanei vertebrale la barbati.

Analogii sintetici ai vitaminei D calcitriolul şi alfacalcidolul Reduc incidenţa fracturilor vertebrale şi ar putea reduce incidenţa fracturilor non­vertebrale; demonstraţiile sunt considerate mai puţin riguroase decât pentru medicaţiile considerate a fi de primă intenţie. Date recente sugerează un efect semnificativ de reducere a incidenţei căderilor.

Sunt contraindicaţi la pacientele cu hipercalcemie şi se recomandă monitorizarea periodică a calcemiei, creatininei şi calciuriei la 1, 3 şi 6 luni în primul an, apoi la 6 luni.

Generalități despre vertebroplastie

Terapia combinată Deşi unele studii au sugerat că asocierea a doi agenţi antiresorbtivi ar putea creşte DMO mai mult decât în monoterapie, nu există evidenţe care să demonstreze că efectul pe DMO se reflectă în reducerea superioară a riscului de fractură. De asemenea nu există evidenţe că asocierea PTH cu un agent antiresorbtiv produce efecte aditive sau sinergice.

Tratamentul osteopeniei coloanei vertebrale anterioară sau concomitentă cu bifosfonaţi poate reduce sau întârzia răspunsul anabolic la PTH. Recent s-a demonstrat însă că pierderea de masă osoasă care apare după întreruperea terapiei cu PTH poate fi prevenită dacă se administrează un antiresorbtiv alendronat, risedronat. Recomandările din acest ghid ajută decizia terapeutică, dar nu înlocuiesc judecata clinică necesară individualizării tratamentului pentru fiecare pacient.